Deserturile noastre de casă erau făcute cu dragoste, cu lapte de la vaca din curte și zahăr raționat de la tanti Angela de la Alimentara.

Copilăria mea mirosea a scorțișoară.

Bunica ne făcea deseori orez cu lapte. Mai punea ea și coajă de lămâie când băga la alimentara din colț sau ne aducea nea Milică când se întorcea din voiaj de prin țări străine. Uneori ne aducea păstaie de vanilie și gumă tipi-tip dar păstaia aia o țineam ca pe un suvenir prețios. Zâmbesc nostalgic acum.

Cred că nu există adult din generația mea să nu povestească despre copilărie și să nu menționeze despre faimosul orez cu lapte al bunicii, plăcinte, cornulețe cu marmeladă, cozonaci și câte și mai câte. Sigur, există și excepții.

Anii trec ca vântul și ca gândul, mamaia și nea Milică nu mai sunt, Dumnezeu să-i ierte, dar amintirile rămân încă vii.

Acum am propria familie.

Mama mea e bunică la rându-i și face orez cu lapte copiilor mei. Vaca din bătătură nu mai e nici ea, i-a luat locul laptele de la supermarket. Nu mai e nici alimentara lui tanti Angela dar a rămas rețeta.

Rețeta lui buni de orez cu lapte.

Seara, la masă, povestim fiecare despre cum ne-a fost ziua și deseori, noi, ca părinți acum, amintim de etapele noastre de evoluție. Sigur că ne surprindem spunând pe vremea mea, copilăria mea (si a soțului) era așa și așa, că nu aveam multe dulciuri în afară de cele făcute în casă și ocazional ne cumpăra mama  Eugenia, Cipi-cip, caramele, mentosane, ciocolata Rom si înghețata Polar. Bomboanele cubaneze erau doar de Crăciun.

Cam atât îmi amintesc acum.

Când copiii mă întreabă despre dulciurile copilăriei primul care îmi vine în minte este orezul cu lapte urmat de cornulețe. Nu înțeleg ei, momentan, că eu am intrat într-un mall sau supermarket cu mii de produse, cam pe la 20 de ani dar adoră orezul cu lapte al bunicii la fel de mult cum îl adoram și eu și soțul meu. Da, da și în Portugalia desertul copilăriei a fost marcat de orezul cu lapte, dulceață și coajă de lămâie culeasă din curte.

La 40 de ani ani făcut primul meu orez cu lapte.

Am văzut un pic la mama și restul de la bunica, am încercat și am reușit. Mi-am impus să nu mă uit pe net.

Necesar:

• 200 gr orez spălat cu bob mare (așa ne place nouă, de la Scotti)
• 1 l lapte 3.5-3.7 (folosim Zuzu sau Olimpus sau mai nou Lăptaria cu caimac)
• 1 praf de sare
• 100 gr zahăr(din ăla bio de la Coronița)
• coajă de lămâie (la ochi, adică jumate de linguriță)
• scorțișoară, un plic de zahăr vanilinat dacă nu ai vanilie păstaie.
• apă(la alegere)

Bunica făcea așa…

Într-o oală punea orezul spălat, un praf de sare și apă cât să acopere orezul. Lăsa la fiert până ce orezul devenea translucid, al dente spun unii sau auriu cum spunea mamaia dar amesteca continuu. Apoi turna laptele, vanilia,zahărul și coaja de lămâie și lăsa la foc mic. La final punea orezul în farfuria de ciorbă sau în cești de cafea în funcție de cât voia să facă și presăra scorțișoara deasupra.

Mama și eu procedăm cam la fel.

Ei bine, am sărit etapa cu apă a bunicii dar proporția, proporția a rămas cam aceeași, 1 la 4, adică la o cană de orez(200-250 gr) 4 căni cu lapte. La fel și rețeta a rămas dar acum folosim vanilia păstaie că e destulă la supermarket. Uneori mai punem un strat de dulceață de vișine deasupra, peste scorțișoară.

În timp ce pregăteam primul meu orez cu lapte am avut frici să nu se prindă.

Cumva simțeam că bunica e lângă mine și mă privește cu un ochi critic cum pregătesc. Mi-a ieșit perfect și tare mă bucur de amalgamul de amintiri.

Pe tine ce desert te duce cu gândul la copilărie?

Dacă îți plac postările mele despre Casă și Grădină, adică despre Organizare, Grădinărit, Curățenie, Bucătăreală și cămin în general, intră te rog și pe pagina de Facebook a blogului meu Acasa cu Mami.

Mă  mai găsești pe YouTube cu același nume Acasa_cu_mami  sau ElenaSantos_Home pe Instagram dar și în grupul despre organizare, economisire și timp liber, grup unde poți găsi soluții smart adaptate fiecărui stil.

Sunt Elena și te îmbrățișez cu drag!

Spor și energieee…

Helenita!