Acest articol il scriu in urma vizionarii filmului Maini inzestrate!
Sa fii parinte este cel mai minunat si mai dificil job din lume, asta ca sa nu spun: sa fii mama este de departe Cea mai provocatoare meserie ever! (da, m-am spurcat cu englezisme ce sa fac, dar suna exact asa cum gandesc acum).
Se intampla inainte de Craciun…
1. Fiica mea mijlocie, in clasa a treia, a venit acasa cu nota “-B “la matematica. A inceput sa planga de ciuda stiind ca nu aceasta este valoarea ei. Cum am reactionat? Am luat-o in brate si am lasat-o sa planga cat a considerat, apoi am intrebat-o ce crede ea despre nota, daca considera ca acea nota este corecta sau nu, ce crede ea ca trebuie facut si ce urmari vor avea masurile luate de ea. Mi-a raspuns in prima faza ca doamna are ceva cu ea, ca nu ii da FB(foarte bine), apoi ne-am uitat pe test si ea singura s-a reevaluat vazand ca nota era pe drept primita. Ce masura a luat? si-a impus sa studieze mai mult. M-am bucurat de solutia gasita! Acum are numai FB ca vrea nu pentru ca trebuie.
2.Fiul meu, in clasa a opta, a luat 4 in teza la matematica. O my God!!! ce tragedie nationala! Panica de ambele parti:
– EL… a ascuns nota de noi parintii crezand ca daca ne spune de Craciun, nu vom reactiona dramatic cu pedepse sau certuri. Avem un istoric de a fi perfectionisti in meseriile noastre, apoi, la alte note mai mici decat 9 l-am certat pentru neatentie nu pentru stiinta si i-am interzis periodic televizorul, telefonul, tableta, joaca cu alti copii, in functie de felul in care a luat nota! studiu si iar studiu! Un timp a functionat si si-a indreptat notele. Acum, nota 4 in teza ne-a speriat pe toti. El cu teama de reactia noastra, noi cu teama de a nu fi repartizat la un liceu bun (in viziunea noastra).
-EU… am aflat de la scoala chiar la serbarea fiicei de 3 ani(da sunt toti in aceeasi scoala). Am ramas fara cuvinte…Imi faceam planuri ce sa fac cand ajung acasa, cum sa abordez aceasta situatie? prima reactie in sinea mea a fost: “cum e posibil copilul meu e inteligent, face meditatii si la scoala si in particular si totusi sa ia nota 4? Sa vezi ce ii fac cand ajung acasa!! Am ajuns la masina si dai cercetare pe internet despre parenting, ce sa fac, cum sa reactionez….panica! Am spus STOP!! tot ce te invata altii ca ar fi bine sa faci NU se aplica, ne putem doar inspira si nu copia! Nu in cazul meu! Am tras aer in piept, capul sus si m-am gandit: oare in mintea copilului meu cate remuscari sunt si frustrari? Oare la 13 ani constientizeaza ca un matur, oare acum incep primele etape spre adolescenta/pubertate? ii cautam noi parintii scuza pentru aceea nota?
TREBUIE sa ia nota mare sa fie parintele fericit? TREBUIE sa intre la un liceu foarte bun ca asa vor parintii sau pentru ca acestia trebuie sa se laude cu odrasla lor? Nu, nu trebuie decat crezut in copil, in valoarea lui, in capacitatile lui! trebuie sustinut si incurajat! asta cred eu. Increderea, comunicarea, colaborarea, provocarea, creativitatea, competenta, preocuparea, simtul civic, competitivitatea, credibilitatea ,curajul si dorinta pentru studiu sunt motivatia pentru o viata mai usoara, normala si demna!
Impreuna cu tatal sau, baza i-am insuflat-o pentru a se descurca in viata: stiu toti trei sa isi pregateasca hrana, sa spele haine, sa creasca animale, sa cultive plante,sa construiasca din lemn cate ceva util, sa coasa un nasture, sa schimbe un bec sau o roata dar, in acelasi timp stie sa faca programe pe calculator , sa editeze filme si muzica sa cerceteze. Stim ca fiul nostru este un copil bun cu o mare perceptie. Investim in educatia celor 3 si da, este un soc o nota de 4 cand nu te astepti, insa nu e un capat de tara!
Fiule, educatia este foarte importanta pentru viitorul tau si al surorilor tale, dar nu vom face o tragedie din faptul ca ai luat nota mica, ci vom avea grija sa te sustinem si sa te incurajam sa doresti singur sa studiezi, sa te indrepti, pentru ca asa Vrei tu si nu pentru ca Trebuie!
Ce fac eu ca parinte:
pasul 1: nu ma mai panichez.
pasul 2: discut cu copilul despre note.
pasul 3: nu accept scuze inteligente de tipul: dar in alte tari elevii pot alege materiile, mie nu imi place mate, chimie, fizica etc…
pasul 4: discut cu profesorul despre atentia si implicarea copilului. Doar 5% e vina unui profesor ca nu intelege copilul, restul este disciplina si respectul fata de studiu!
pas 5: Work harder and smarter, da iar am scris in engleza insa este exact ce trebuie facut.
Sloganele astea de demult sunt valabile si azi: “invatati , invatati si iar invatati”+ “repetitia e mama invataturi”….zic!
