Cum am făcut banana bread cu aromă de toamnă, adică cu dovleac? Pff…Simplu, foarte simplu!
Să vă spun o poveste…
Prietenul meu drag, Robert Diaconeasa aka DaddyCool, m-a provocat pe Instagram să mă întorc în timp, cu vreo 20 de ani. Trebuia să povestesc un pic despre visurile mele de atunci, ce iubeam, ce îmi doream.
Amintirile mele, din vremea copilăriei, sunt mai întotdeauna presărate cu zâmbete, arome și întâmplări hazlii!
Clic și gândul mi-a zburat repejor în vremea copilăriei. Odată cu el au apărut, aproape instant, emoția și mirosul unor momente ce m-au marcat.
Mi-am amintit, cu emoție of course, de o scenă a copilăriei mele, să fi avut 7 sau 8 ani când am fost toamna în…în vie (mini podgoria familiei), la final de septembrie parcă, cu verișoara Cici și alte rude. Verificam nucul și dovlecii crescuți prin rândurile de vița de vie.
Cici și pepenii-dovleac!
Bunica, fie-i țărâna ușoară, strașnică femeie, mergea înaintea noastră, pe potecă, apoi Cici, eu și tot familionul după mine. Cici, crescută la bloc, vede dovlecii și zice: “Moamăăă ce pepeni mari, ca o minge de plajă!”. Eu am auzit-o, firește, doar eram în spatele ei și, cum eram copil crescut la țară i-am dat replică instant “Ba nu e pepene deșteapto, e dovleac”. Apoi, a început cearta pepene-dovleac până am ajuns acasă cu dovleacul respectiv. Ca să ne împace, bunica a pus dovleacul ăla în cuptor la copt cu zahăr și scorțișoară.
Mirosea divin în bucătăria bunicii, apoi, cât dovleacul se cocea, semintele lui le-a pus la uscat la soare, pentru mai târziu când aveam nevoie să ne dregem de stomac. Pff ce amintiri.
Revenind în prezent, dar cu gândul la bunica și dovleacul copt, m-am dus frumușel la piață și mi-am luat ditamai dovleacul. L-am curățat întocmai ca ea, jumătate l-am băgat la cuptor, cealaltă jumătate am facut Banana Bread cu gust de toamnă și dovleac.
Inspirată de… the one and only Jamie Oliver și două prietene bloggerite, Diana Niculi (Food for soul) și Alina Cîță Țibrea( Mamamag) mi-am zis că și eu pot creea minunății în bucătărie și chiar am reușit. Trebuie doar să vreau cu adevărat! Și-am reușit!
Hoțul neprins, negustor cinstit!
Am lăsat desertul să se răcească, timp în care am dat o fugă la Lidl-ul din apropiere pentru acel singur lucru pentru care toată lumea intră și juma’ de oră mai târziu iese cu coșul plin.
Ajung acasă cu gândul să fac poze mișto pentru blog, să pot da mai departe simpla mea rețetă, am găsit doar o feliuță și capetele prăjiturii din tot desertul meu. Nimeni nu a știut nimic de dispariția misterioasă a desertului și nici un membru al familiei nu a pârît pe celălalt.
Bine că am apucat să gust și eu, suficient cât să mai vreau să fac rețeta!(doar pentru mine)
Vă las aici rețeta:
- 3 banane coapte bine și pisate tip piure
- 125g unt, la temperatura camerei
- 200 gr dovleac pisat bine
- 2 linguri de sirop de agave, sau miere
- 10 picaturi de ulei esential de lamaie (sau o lingurita extract vanilie sau ce aroma doriti)
- 2 linguri de lapte
- 1 pic de sare
- 3 oua
- 1 cana zahar brun sau alb
- 1½ -2 de faină
- 1 plic drojdie Dr Oetker
- 1 varf de lingutița bicarbonat.
- nuci la alegere
Practic e foarte simplu, ca la chec.
Se amestecă uscate cu uscate(făina, drojdia, sarea, zahărul, bicarbonatul), ude cu ude si apoi se combină tot. Se mixează bine, bine, apoi se pune aluatul în tava de chec, unsă mai înainte cu un strop de ulei și acoperită cu hârtie de copt, apoi se zvărle la cuptor vreo 20 de minute. Gata, asta-i tot! Poftă mare!
Mulțumesc Robertino pentru provocare!
Sunt Elena și vă îmbrățișez cu drag!
Spor și energieee…
